Se scriu articole de presă, postări pe Facebook și se fac emisiuni de radio și televiziune cu nemiluita după decesul fostului președinte Ion Iliescu. Și vor mai fi. Se vorbește de bine, se vorbește de rău. Multe sunt din interes, se bate apa în piuă … Nu are niciun sens să mai auziți / citiți o părere. În diversitatea de opinii și în marea de sentimentalisme, istoricii, politologii și analiștii în economie au găsit, totuși, un punct comun: prin acțiunile/ deciziile sale, Ion Iliescu a frânat dezvoltarea României în prima parte a anilor `90 și a tergiversat trecerea la economia liberă, de piață. În rest, au rămas în memoria colectivă sau au intrat în folclor expresiile iliesciene celebre: ”am vorbit cu rușii să ne ajute”, ”măi animalule”, ”sula-n coaste”, ”un moft chestia cu proprietatea privată e sfântă”, ”capitalism de cumetrie”, ”măi dragă” ș.a. Pe lângă o sumedenie de stridențe în aceste zile e una în care s-au avântat mulți lideri PSD: idealizarea post-mortem a lui Ion Iliescu. Grindeanu, Ciolacu, Corlățean, Năstase, Ponta, Zamfir, Oprișan ș.a.m.d. i-au ridicat tot felul de osanale fostului președinte. Un președinte pe care PSD l-a dezavuat acum vreo 10 ani și căruia liderii PSD i-au retras funcția de președinte de onoare al partidului. Ion Iliescu a fost marginalizat în PSD încă din 2005, atunci când pesediștii cu influență l-au ”lucrat” și nu l-au mai ales președinte al partidului, așa cum se stabilise inițial. În 2008, Iliescu și-a încheiat mandatul de senator și, de atunci, pesediștii s-au îndepărtat tot mai mult de el. Încet, încet, nu l-au mai băgat în seamă pe cel care i-a ”făcut mari”. Se supărau când le spuneai că fac parte din ”partidul lui Iliescu”. Nu voiau să le mai fie asociate numele cu persoana Ion Iliescu. Așa că, firesc, nici președinte de onoare al partidului nu l-au mai lăsat. Iar acum, hodoronc-tronc, li s-a urcat aprecierea față de Iliescu în inimă și în minte. Ion Iliescu a devenit, dintr-o dată, fără suflare fiind omul, cel mai bun, cel mai onorabil, cel mai cel președinte. Nu auzi un pesedist de vază care măcar să nu intre în ciorba laudelor la adresa lui Iliescu, nu mai spunem să fie echilibrat în declarații. Sunt plini de dragoste, recunoștință, apreciere, respect și altele asemenea față de cel dezavuat, omul fiind mort acum. Ipocrizie e puțin spus.