Sfantul Constantin: Viața unui Împărat și Patron al Creștinismului
Sfantul Constantin, fiul împăratului Constantius Chlorus și al Elenei, s-a născut pe 27 februarie 272 în cetatea Naissus, cunoscută astăzi ca Nis, în Serbia. Conform vrancea24.ro, Constantin a fost proclamat împărat după moartea tatălui său în anul 304, intrând rapid în conflict cu Maxentiu, fiul împăratului Maximian, pentru controlul funcției imperiale.
Un moment crucial din viața sa a avut loc în 312, înainte de bătălia cu Maxentiu. Constantin a observat pe cer o cruce luminoasă însoțită de inscripția „In hoc signum vinces” (prin acest semn vei birui). Această experiență l-a determinat, în vis, să primească un mesaj de la Hristos, care l-a îndemnat să pună semnul sfintei cruci pe toate steagurile armatei sale. A ieșit victorios din acest conflict.
În anul 313, Constantin a emis un decret prin care a oprit prigonirea creștinilor, ceea ce a dus la legalizarea creștinismului în imperiu. Această religie va deveni ulterior religie de stat, în timpul împăratului Teodosie cel Mare, între anii 379-395. De asemenea, în perioada sa, a avut loc primul Sinod Ecumenic la Niceea în 325, unde a fost condamnată eretica lui Arie și s-au formulat primele articole din Crez.
Sfantul Constantin a murit în 337, la zece ani după moartea mamei sale, împărăteasa Elena. Aceasta din urmă este cunoscută pentru descoperirea crucii pe care a fost răstignit Hristos, edificând Biserica Sfantului Mormânt, precum și alte locașuri de cult importante, cum ar fi Biserica din Betleem și cea din Nazaret.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
