Reținerea lui Vladimir Plahotniuc în Grecia readuce în centrul atenției una dintre cele mai toxice și influente figuri ale politicii moldovenești din ultimii ani. Fostul lider al Partidului Democrat, care a părăsit Moldova în iunie 2019, părea de neatins și a evitat justiția ani de zile. Deși a fost dat în urmărire internațională, s-a aflat pe listele de sancțiuni ale SUA, UE, Marea Britanie, a continuat să savureze libertatea. Până acum. Dar haideți să nu ne grăbim cu entuziasmul. Știrea sună bine, reacțiile s-au adunat rapid, unii se gândesc deja la cătușe, televiziune în direct, dosare relansate. Realitatea e mai complicată. Chiar dacă procedura de extrădare a fost demarată imediat, aducerea din „diasporă” a lui Plahotniuc ar putea dura luni. Deși a plecat fizic din țară, Plahotniuc nu a ieșit niciodată cu adevărat din joc. De-a lungul anilor, și-a menținut influența asupra politicii moldovenești prin interpuși, rețele de afaceri, presiuni mediatice (inclusiv dezvăluiri pe canale de Telegram) și finanțarea din umbră a unor proiecte politice. Înaintea alegerilor parlamentare din toamnă, este tot mai evident că unele partide politice și unii candidați „independenți”, care apar ca ciupercile după ploaie, au legătură cu numele lui Plahotniuc și beneficiază de resurse și strategii care poartă amprenta acestuia. La București, această succesiune de evenimente nu cred că a trecut neobservată. Mai ales că România a fost adesea criticată pentru ambiguitatea poziției față de actori politici controversați din Republica Moldova. Dacă reținerea lui Plahotniuc a fost posibilă tocmai acum, este posibil ca unii dintre protectorii săi să fi renunțat la el. Iar dacă această decuplare are și ramificații politice în România, atunci vorbim despre un semnal destul de clar că vechile rețele își pierd din influență, iar aici, în aceeași oală, putem include și recenta decizie de interdicție pe numele lui Ion Ceban.