În Alaska, președintele SUA, Donald Trump, a reușit performanța rară de a organiza un summit care să pară mai degrabă o scenă de teatru absurd decât o negociere diplomatică. A intrat în întâlnirea cu Vladimir Putin promițând un armistițiu și o victorie rapidă pentru pace. A ieșit cu mâinile goale și cu un lider criminal de război legitimat în fața lumii întregi. Dacă era vreun dubiu că acest exercițiu era mai degrabă pentru imagine decât pentru Ucraina, rezultatul l-a spulberat: Putin a plecat mai puternic, iar Trump a părut doar un figurant în spectacolul altuia. Pentru Statele Unite, spectacolul a fost jenant. Un președinte care visa să fie „făuritor de pace” nu a adus niciun angajament, niciun acord, nici măcar o promisiune vagă. Tot ce a lăsat în urmă a fost un podium de unde Putin a putut să pozeze în partener egal, ca și cum sancțiunile, tribunalele și condamnările morale nu ar fi existat niciodată. Americanii au văzut un lider slab, care și-a risipit influența politică pe un exercițiu de PR pentru un dictator. Europa a privit stupefiată cum un summit care trebuia să fie un pas spre pace s-a transformat într-un pas înapoi pentru credibilitatea Occidentului. În loc să fie izolat, Putin a fost tratat cu covor roșu și limuzină prezidențială. În loc să fie constrâns să cedeze, a fost lăsat să dicteze ritmul. Din capitalele europene s-a simțit gustul amar al neputinței: un partener american care vorbește despre forță, dar se prezintă în fața unui tiran cu mâna întinsă și cu agenda goală.